Safe Voice

Îmbunătățirea politicilor și serviciilor pentru supraviețuitorii abuzului sexual în copilărie

Ai nevoie de sprijin?
CLICK AICI
să accesezi rapid secțiunea de ajutor și numere de urgență dacă te confrunți cu violență sexuală sau domestică

Supraviețuitorii abuzului sexual în copilărie și adolescență au nevoie de politici coerente și de servicii integrate, care să acționeze unitar pentru a le asigura protecție, recuperare și acces la sprijin specializat. 

În România, abuzul asupra copiilor și adolescenților există la scară largă, dar de cele mai multe ori rămâne invizibil. Cazurile sunt subraportate, intervențiile sunt fragmentate, iar drepturile, deși prevăzute în lege, nu ajung să fie aplicate în practică. Copiii și adolescenții, în special supraviețuitorii violenței sexuale, sunt adesea nevoiți să navigheze singuri prin acest sistem menit să îi protejeze.

Obiectivele proiectului

  • Asigurarea accesului integrat la toate serviciile esențiale pentru copii și adolescenți, inclusiv servicii medicale, psihologice, juridice și sociale, fără bariere sau întârzieri
  • Sprijin direct, în timp real, prin serviciul SAFEline, prin informare, consiliere și ghidare către servicii relevante pentru persoane aflate în situații de vulnerabilitate
  • Îmbunătățirea comunicării și colaborării între instituțiile și profesioniștii implicați în prevenirea, identificarea și gestionarea abuzului
  • Transformarea drepturilor existente în practici aplicate, prin clarificarea cadrului legal și dezvoltarea de recomandări instituționale
  • Integrarea experiențelor supraviețuitorilor în procesele de advocacy, pentru a construi răspunsuri ancorate în realitate

Activitățile proiectului

Proiectul Safe Voice își propune să urmeze o abordare structurată în patru etape, care pornește de la cunoașterea realității din teren și avansează progresiv către producerea unei schimbări concrete și durabile la nivel de sistem. 

Începem prin a identifica diferențele dintre lege și realitatea din teren, analizând cadrul legislativ și modul în care instituțiile colaborează în practică. Experiența directă prin SAFEline ne oferă o perspectivă clară asupra blocajelor și disfuncționalităților existente.

Pe baza acestor concluzii, dezvoltăm recomandări concrete pentru profesioniști și instituții. Ne concentrăm pe soluții aplicabile, care pot îmbunătăți colaborarea și răspunsul în situații reale. 

Recomandările sunt ajustate împreună cu un grup consultativ format din supraviețuitori, într-un cadru sigur și etic. Acest proces asigură că soluțiile propuse sunt relevante și ancorate în realitatea celor direct afectați.

Transformăm concluziile în acțiune prin campanii, dialog cu decidenți și inițiative de advocacy. Comunicarea joacă un rol central în a face vizibile aceste realități și în a susține schimbarea la nivel sistemic. 

Implică-te 

Schimbarea acestui sistem nu poate veni dintr-o singură direcție. Schimbarea necesită colaborare, deschidere și responsabilitate comună. Dacă lucrezi în domeniu, dacă reprezinți o instituție sau dacă vrei să susții această cauză, te invităm să fii parte din Safe Voice. 

Hai să construim împreună un sistem care funcționează!

Ai nevoie de sprijin?

Dacă te confrunți cu violență sexuală sau domestică și ai nevoie de ajutor, poți apela la următoarele resurse:

Dacă ai nevoie de ajutor pentru a raporta un caz de violență sexuală sau abuz sexual asupra unui minor, fie că este vorba despre tine sau despre o persoană apropiată, nu trebuie să gestionezi acest proces singur(ă). Colegii noștri din cadrul asociațiilor VIS, A.L.E.G și Necuvinte te pot sprijini în înțelegerea opțiunilor disponibile, accesarea serviciilor relevante și navigarea procesului de raportare și protecție. 

Definiții în domeniul violenței și protecției

Violența sexuală

Reprezintă orice act sexual, tentativă de a obține un act sexual, comentarii sau avansuri sexuale nedorite, hărțuire ori alte acte îndreptate împotriva autonomiei și integrității unei persoane, realizate fără consimțământul informat și liber exprimat al acesteia sau prin coerciție, manipulare, amenințare sau forță. Aceasta poate fi comisă de orice persoană, indiferent de relația cu victima, în orice context, inclusiv acasă, la școală, online sau la locul de muncă (Murad Code, 2022; UN Women, 2025; World Health Organization [WHO], 2021).

Consimțământul

Constituie acordul liber, voluntar, informat și reversibil de a participa la un act sexual, neputând fi dedus din tăcere, lipsa rezistenței sau existența unei relații anterioare. Conform modelului CIREȘ, acesta trebuie să fie Conștient, Informat, Reversibil, Entuziast și Specific; absența oricăreia dintre aceste componente, precum și obținerea lui prin intimidare, abuz de putere, manipulare sau în condiții de incapacitate de decizie, anulează validitatea acordului (CIREȘ.info 2021; Consiliul Europei, 2011; UN Women, 2025).

Abuzul (general) asupra copilului

Include toate formele de abuz fizic, emoțional, verbal sau sexual, neglijarea ori exploatarea persoanelor sub 18 ani, care afectează sănătatea, dezvoltarea, siguranța sau demnitatea minorului. Aceste acte survin, de regulă, într-un context de responsabilitate, încredere sau putere (World Health Organization [WHO], 2022).

Abuzul și violența sexuală asupra copilului

Reprezintă orice act de natură sexuală, realizat sau încercat, împotriva unui copil. Acesta are loc într-un context de putere, manipulare, constrângere sau exploatare, inclusiv trafic de persoane. Aceste acte pot provoca vătămare fizică, traumă sau suferință psihologică și includ atât forme de violență sexuală cu contact fizic, precum violul sau agresiunea sexuală, cât și forme fără contact, precum expunerea la conținut sexual, hărțuirea online sau exploatarea sexuală digitală. Abuzul sexual asupra copilului poate avea loc atât offline, cât și online, și poate fi comis de persoane cunoscute copilului sau de necunoscuți (adaptat după UNICEF 2023).

Grooming (Pregătirea victimei)

Este un proces gradual prin care un agresor construiește și sexualizează relația cu un copil pentru a facilita sau ascunde abuzul sexual. Acest fenomen implică manipularea încrederii copilului sau/și a familiei sale prin strategii de apropiere emoțională, recompensă și secretizare, manifestându-se tot mai frecvent în mediul digital (ECPAT International, 2016).

Violența de gen

Reprezintă orice act de abuz sau privare de libertate îndreptat împotriva unei persoane pe baza genului, sexului sau identității sale. Aceasta poate include violența domestică, hărțuirea sexuală, traficul de persoane și controlul coercitiv, afectând disproporționat femeile și fetele, dar și persoanele LGBTQIA+ (Council of Europe, 2014; European Institute for Gender Equality [EIGE], 2016).

Vulnerabilizarea sistemică

Se referă la modul în care instituțiile, lipsa politicilor publice, normele sociale și lipsa accesului la informație pot crea contexte în care copiii și adolescenții devin mai expuși la abuz, exploatare sau violență și au dificultăți în a recunoaște că ceea ce li se întâmplă este abuziv. Acest proces este determinat de lipsa unor mecanisme de protecție eficiente, a educației sexuale comprehensive și adecvate și a unor servicii accesibile și sigure pentru minori. (adaptat după UNESCO, 2018; World Health Organization [WHO], 2016).

Educația sexuală comprehensivă

Este o măsură de prevenție care oferă informații despre autonomie corporală, limite personale și consimțământ. Aceasta acoperă o gamă largă de subiecte, printre care: sexualitatea și ciclul vieții (pubertatea, perioada fertilă, menopauza, stigma), anatomia, procesul reproductiv, utilizarea prezervativelor și a altor metode de contracepție (inclusiv contracepția de urgență), opțiunile și informațiile legate de sarcină; avortul sigur; înțelegerea HIV și a altor infecții cu transmitere sexuală (ITS), așteptările sociale, stima de sine și autonomia personală; respectul față de propriul corp; miturile, dezinformarea și stereotipurile legate de sexualitate. (Guttmacher Institute; UNESCO, 2018; World Health Organization [WHO], 2016).

Violența și trădarea instituțională

Apar atunci când instituțiile responsabile de protecția persoanelor, precum școlile, spitalele, serviciile sociale, poliția, eșuează în a interveni adecvat în situații de abuz sau violență. Trădarea instituțională descrie răspunsurile prin care organizațiile prioritizează protejarea propriei reputații în detrimentul siguranței și bunăstării victimei, amplificând trauma acesteia prin inacțiune, minimalizare sau lipsa sprijinului adecvat. În anumite situații, persoanele aflate în poziții de autoritate în cadrul instituțiilor, precum personal medical, profesori, polițiști, asistenți sociali sau alți profesioniști, pot folosi relațiile de putere, dependența de servicii sau vulnerabilitatea persoanei pentru a abuza, manipula, exploata sau exercita violență asupra acesteia. Trădarea instituțională în aceste cazuri se manifestă prin: complicitate, lipsa de măsuri pentru identificarea cazurilor, lipsa de transparență, lipsa de monitorizare, lipsa căilor anonime și sigure de raportare, lipsa de intervenție, lipsa de măsuri coercitive pentru agresori și perpetuarea abuzului. (adaptat după Freyd, 2013; Smith et al., 2016).

Terminologie

Victimă, Supraviețuitor/oare, Învingător/oare
Termenii „victimă”, „supraviețuitor” sau „învingător” pot avea semnificații diferite pentru fiecare persoană și experiență. Unele persoane preferă termenul „supraviețuitor”, deoarece simt că reflectă mai bine experiența și parcursul lor după violență. Alte persoane aleg termenul „victimă”, mai ales în contexte juridice sau instituționale, iar unele persoane pot prefera termeni precum „învingător”, pentru a descrie propria relație cu experiența trăită. Nu există o formulare universal corectă. Alegerea persoanei trebuie respectată și reflectată în modul în care vorbim despre experiențele de violență. (Amwiine et al., 2021; Messamore & Paxton, 2020; Murad Code, 2022; ALEG România).

Pentru definiții mai detaliate ale diferitelor forme de violență sexuală, puteți consulta resursele dezvoltate de Asociația pentru Victimele Infracțiunilor Sexuale.

Legislația românească recunoaște violența împotriva femeilor și violența domestică drept forme de discriminare și violență de gen. România a ratificat Convenția de la Istanbul în 2016, asumându-și obligația de a combate aceste fenomene prin mecanisme de protecție și sancționare (Legea nr. 202/2002; Legea nr. 217/2003). Recent, cadrul legislativ a fost consolidat prin adoptarea Legii nr. 53/2026 pentru prevenirea și combaterea femicidului și a violențelor care îl precedă, care întărește răspunsul instituțional în fața formelor extreme de violență bazată pe gen. 

În ceea ce privește copiii, legislația românească garantează protecția acestora împotriva oricărei forme de violență, abuz, neglijare, exploatare sau tratament degradant, atât în familie, cât și în instituții, comunitate sau mediul online (Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului). Codul penal completează acest cadru de protecție prin incriminarea explicită a violenței domestice (art. 199), relelor tratamente aplicate minorului (art. 197), violului (art. 218), agresiunii sexuale (art. 219), actului sexual cu un minor (art. 220), coruperii sexuale a minorilor (art. 221), racolării minorilor în scopuri sexuale (art. 222) și traficului de minori (art. 211). 

Profesioniștii care, prin natura activității lor, lucrează direct cu copii au obligația legală de a raporta suspiciunile de abuz sau violență. Această obligație este prevăzută explicit de Legea nr. 272/2004 (art. 96), iar nerespectarea acesteia poate constitui abatere disciplinară gravă (art. 141). 

Hide până Raportul și policy brief 

Hide până vin

Global Fund for Children este finanțator al acestor activități

Urmărește-ne pe social media

Vrei să fii la curent cu proiectele noastre?

Abonează-te și primești informații utile despre activitățile și campaniile noastre.

GDPR
Sunt de acord cu prelucrarea datelor transmise, conform Politicii de Confidențialitate, și cu primirea de comunicări privind cursurile, serviciile și activitatea AMșR
© 2026 asociatiamoaselor.ro. Toate drepturile rezervate.
en_USEnglish