Îmbunătățirea politicilor și serviciilor pentru supraviețuitorii abuzului sexual în copilărie
Ai nevoie de sprijin?
CLICK AICI
să accesezi rapid secțiunea de ajutor și numere de urgență dacă te confrunți cu violență sexuală sau domestică

Supraviețuitorii abuzului sexual în copilărie și adolescență au nevoie de politici coerente și de servicii integrate, care să acționeze unitar pentru a le asigura protecție, recuperare și acces la sprijin specializat.
În România, abuzul asupra copiilor și adolescenților există la scară largă, dar de cele mai multe ori rămâne invizibil. Cazurile sunt subraportate, intervențiile sunt fragmentate, iar drepturile, deși prevăzute în lege, nu ajung să fie aplicate în practică. Copiii și adolescenții, în special supraviețuitorii violenței sexuale, sunt adesea nevoiți să navigheze singuri prin acest sistem menit să îi protejeze.
Proiectul Safe Voice își propune să urmeze o abordare structurată în patru etape, care pornește de la cunoașterea realității din teren și avansează progresiv către producerea unei schimbări concrete și durabile la nivel de sistem.
Începem prin a identifica diferențele dintre lege și realitatea din teren, analizând cadrul legislativ și modul în care instituțiile colaborează în practică. Experiența directă prin SAFEline ne oferă o perspectivă clară asupra blocajelor și disfuncționalităților existente.
Pe baza acestor concluzii, dezvoltăm recomandări concrete pentru profesioniști și instituții. Ne concentrăm pe soluții aplicabile, care pot îmbunătăți colaborarea și răspunsul în situații reale.
Recomandările sunt ajustate împreună cu un grup consultativ format din supraviețuitori, într-un cadru sigur și etic. Acest proces asigură că soluțiile propuse sunt relevante și ancorate în realitatea celor direct afectați.
Transformăm concluziile în acțiune prin campanii, dialog cu decidenți și inițiative de advocacy. Comunicarea joacă un rol central în a face vizibile aceste realități și în a susține schimbarea la nivel sistemic.
Schimbarea acestui sistem nu poate veni dintr-o singură direcție. Schimbarea necesită colaborare, deschidere și responsabilitate comună. Dacă lucrezi în domeniu, dacă reprezinți o instituție sau dacă vrei să susții această cauză, te invităm să fii parte din Safe Voice.
Hai să construim împreună un sistem care funcționează!
Dacă te confrunți cu violență sexuală sau domestică și ai nevoie de ajutor, poți apela la următoarele resurse:
Dacă ai nevoie de ajutor pentru a raporta un caz de violență sexuală sau abuz sexual asupra unui minor, fie că este vorba despre tine sau despre o persoană apropiată, nu trebuie să gestionezi acest proces singur(ă). Colegii noștri din cadrul asociațiilor VIS, A.L.E.G și Necuvinte te pot sprijini în înțelegerea opțiunilor disponibile, accesarea serviciilor relevante și navigarea procesului de raportare și protecție.
Pentru definiții mai detaliate ale diferitelor forme de violență sexuală, puteți consulta resursele dezvoltate de Asociația pentru Victimele Infracțiunilor Sexuale.
Legislația românească recunoaște violența împotriva femeilor și violența domestică drept forme de discriminare și violență de gen. România a ratificat Convenția de la Istanbul în 2016, asumându-și obligația de a combate aceste fenomene prin mecanisme de protecție și sancționare (Legea nr. 202/2002; Legea nr. 217/2003). Recent, cadrul legislativ a fost consolidat prin adoptarea Legii nr. 53/2026 pentru prevenirea și combaterea femicidului și a violențelor care îl precedă, care întărește răspunsul instituțional în fața formelor extreme de violență bazată pe gen.
În ceea ce privește copiii, legislația românească garantează protecția acestora împotriva oricărei forme de violență, abuz, neglijare, exploatare sau tratament degradant, atât în familie, cât și în instituții, comunitate sau mediul online (Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului). Codul penal completează acest cadru de protecție prin incriminarea explicită a violenței domestice (art. 199), relelor tratamente aplicate minorului (art. 197), violului (art. 218), agresiunii sexuale (art. 219), actului sexual cu un minor (art. 220), coruperii sexuale a minorilor (art. 221), racolării minorilor în scopuri sexuale (art. 222) și traficului de minori (art. 211).
Profesioniștii care, prin natura activității lor, lucrează direct cu copii au obligația legală de a raporta suspiciunile de abuz sau violență. Această obligație este prevăzută explicit de Legea nr. 272/2004 (art. 96), iar nerespectarea acesteia poate constitui abatere disciplinară gravă (art. 141).
Hide până Raportul și policy brief
Hide până vin
Abonează-te și primești informații utile despre activitățile și campaniile noastre.